poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2018-05-26 | |
Doream util să fiu. Lăsasem totul în coadă de pește.
Amoar(t)ea mea intrase de câteva zile-n vacanță. Ne plimbam sub cerul filantropic, prin ploaia de clipe care ne intra în haine, în sânge, în nervi, în sinapse. Murați suficient, pe gustul sării, intram în rezerva de zile, fără teama că vom deveni acritură. Eram utili unul altuia, doream să fim dulci până la strigătul rupturii definitive. De-aceea, poate, și păcăleam definițiile cu vreo angoasă mai de seamă. Importantă, până o lăsam în plata Domnului și râdeam fericiți sub aura cerului mătăsos din poveste. Amoar(t)ea mea luase obiceiul de-a se asculta în oglindă, o întorcea, satisfăcută să-și vadă chipul. Semăna puțin cu dorul acela care-i lăsa pe mulți filosofi în derută, semăna cu liziera pădurii pe unde copilul din mine își făcea veacul. Nu știu de ce atâta utilitate îmi transformase dorul în strigăt. Poate unde gratuitatea poveștilor n-are treabă cu forfota indiferentă a lucrurilor. Poate unde sângele devenise mult mai obraznic, pe placul inimii. Aș fi dorit atât de mult ca amoar(t)ea mea să se deschidă spre interior, să-și lase „t”-ul în timp.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate