Toamna a coborât, de amor e flămândă,
Cu zâmbetul ars, ca romanța-n vioară,
Vibrează elipsa în parfumul de seară,
Cu strugurii nopții-n minut și secundă.

Din basmul ruginei cad ceruri în iarbă,
Adânc respiră stele prin pleata bălaie,
Nostalgică-n suflet, mor litere-n ploaie,
Iubirea-n alb-negru pe foaie să fiarbă.

Aruncă-ți mătasea pe-a lumii icoană,
Pe ramă-i vor crește crizanteme-n alai,
Dăi inima...viața și nimbul tău, doamnă,

Și vraja aromei gutuii din rai.
Respiră iar toamna și-un gând o condamnă,
În noapte e scrum, iar în zori mucegai.