Pe tine te-a trimis
Domnul cel Sfânt
să-i dai sens vieții mele
pe pământ.
Eram singură
și neajutorată
când tu ai apărut
odată-n viață.
Mi-aduc È™-acum aminte,
ce fericiți eram
când braț la braț prin parc
noi ne plimbam,
pluteam de fericire amândoi,
nici nu simțeam
de viscole,
ori ploi.
S-au scurs ani,
de parcă e o veșnicie,
dar pot și alții mulți
ca să mai vie
și să ne-aducă-n viață
numai bine.
Să-i așteptăm,
cu suflete senine...