poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2018-05-13 | |
MOARTEA REGELUI
Plecat-am plans si regretat, Icoana mi-e mâna inertã, Sicriu bogat si fin ornat, Povestii mele-i e copertã! Sobor de preoti mi-ai trimis… Ii vãd stransi stol la-al meu sicriu… Mult mã iubesc si pretuiesc, Acum ca-s mort..si nu sunt viu! De nobili curtea mi-este plinã, In fata-s rude si-ai mei frati, Cu mama-n doliu incepe coada… Un circ nebun de clovni pictati! De lacrimi..li s-a luat vopseaua, Si urlã toti …in jalnic cantec, Hidosi in vãd acum la fatã, Hidosi..cum ii stiam la suflet. Prea veritabile inele.. Sterg lacrimi false si-nnodate, Iar cei ce lacrimi nu mai au… Se duc sa râdã ascuns in spate! Doamne, sarada mi-o opreste! Si de nu vrei sa ma ridic, Cu vizitiul meu vorbeste, Si-nhamã-mi calul meu la dric. S-alerge…cat de tare poate, Sa nu-i puneti zãbalã-n dinti, Castelul vreau sa-l las in spate, C-aici n-am frati si n-am parinti! Bãtrãna micã ,garbovitã, Cu parul nins,prins in basma, Cu trei feciori pieriti in lupta, Aceea este mama mea! Tãranul slab cu palma roasã, C-obrazul supt de traiul greu, Cu trei copii flamânzi la masã… Acela e fratele meu! Sã-mi alergi calule..s-alergi… Sã nu te-opresti…panã nu-ti spun, Iar la rãspantii sa-mi alegi, Drumul cu gropi, ca ãla-i bun! Drumul curat si ingrijit… In alt castel se va opri… Si-acolo alti clovni si paiate, Cu lacrimi false m-or jeli.. Sa-mi alergi calule..s-alergi, Panã-ntr-un sat de toti uitat, Si-acolo, calule , s-alegi, Ogorul cel vezi mai uscat! Si cu copita-ti fã-mi mormant… Intr-un loc mângãiat de soare, In calea plugului sa fiu… Si-n primãvarã sã mã are. Si din mormanul meu de oase, Un pumn de grau vreau sa rãsarã, Un tânc descult si despuiat, Sã satur la masa de searã! Statuie mãndrã-n soclu greu, Ce-mi aperi cripta mea regeascã… Te las pe tine-n locul meu, Tie istoria sa-ti vorbeascã! Eu, brazda neagrã de pãmant, Simt ca mai am un ultim rost, Raman aici, unde-acum sunt, Tu spune-le ..despre ce-am fost!ã
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate