”nu voi duce lipsă de nimic
chiar dacă ar fi să umblu
prin valea umbrei morții
nu mă tem”

sunt esență nimicului
(odată numit însemnă că există)
așa cum negarea atrage energiile anume
nu am nevoie de îmbărbătare
decât atunci când nu voi mai semăna
a bărbat
pot și puterea aprinde
(indiferent cine mi-a dat-o)
să iubesc pur însă nu și simplu
(prefer complicat fiindcă nu înțeleg iubirea)
așa cum ochii nu se pot privi pe ei înșiși
iar temerea mea cea mai pregnantă
este lipsa temerii

nu voi duce lipsă de nimic
voi avea ăsta
din belșug
la capătul celălalt
(unde văd oasele mele vreascuri
în focul iubirii altora)

unicul, Enormul, știe toate astea
de asta te-a trimis mie
femeie