Când iubirea se copilărea cu noi,
când copilăria se iubea cu noi,
jucam șotron printre stele,
doi îngeri năzdrăvani, ștrengari
și aruncam comete în pătrate,
inocenți săream într-un picior
și bucuria greșea dinadins
să ne pedepsim cu o îmbrățișare.
Chicoteam și cântam
de se amuza tot universul.
Fără să-ți spun, curios,
am coborât pe o planetă
unde mi-am pierdut îngerimea
și m-am rătăcit printre întâmplări.
Știam că îmi vei căuta suferința,
doream să mă găsești cândva
și, iată-ne, două suflete altfel.
Ne-am recunoscut și mă doare
sacrificiul tău îngeresc
pentru omenescul meu asumat.
Acum, ne jucăm de-a oamenii,
iubim, ne veselim și greșim ca ei,
cu ochii rugăciunilor spre cer
unde a rămas șotronul nostru
desenat cu stelele speranței.