câte unghiuri are abisul?
câte răsuflări are o clipă?
câte culori are noaptea?

lasă-mi Doamnă măcar întrebările dacă nu vrei să-mi dai răspunsurile
și mai lasă-mi timp să pot să le-ascund dincolo de pleoape
dincolo de uitare unde să nu le găsească nimeni

și apoi

o să mă iau de chică să mă arunc în spatele cerului
acolo unde lumea nu se uită
și cuvintele nu ajung

unu-care, doi-nu are, trei-de vrei, patru-vino să o iei
poate că numărătoarea o să mă sară așa într-o doară
și o mă pierd printre răspunsuri nedospite, crude, necoapte

dar

noaptea prinde de veste și țese o poveste
mă înșiră, mă deșiră și din câlți cărunți mă scoate fuior
și pe fusul morții mă toarce ușor