poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2018-04-21 | | Înscris în bibliotecă de Maria Elena Chindea A sosit acel timp în care anii, orele, minutele, secundele trăite dobândesc toate profilul tău, se umplu de noi, și devine urgent, devine necesar, ca să nu le vezi ducându-se cu moartea, să-ntipărești în ele cele mai fericite imagini perindate ale noastre. Unde ești azi, unde te privesc, pe ce stâncă, pe ce mare, sub ce pădure, sau în ce penumbră de văratice cearșafuri, sau în ce calde, nordice alcovuri? A trecut siesta cea dulce a azururilor pe care largul ostrov ne-a așternut-o în somn. Veneră încă somnoroasă, apari în adăpostul drag al navelor și toată cânți acum ca un port îndrăgostit de vele și catarge. Părul tău răsfirat zboară din balcoane încurcându-se în urzeala subțire a plaselor, ridicând fanioane pe stâlpii cei mai înalți și un concert de dragoste în văzduhul marin. Apoi, când în amurg se întoarce tăcut, alb de sare și de aripile pescărușilor, pe inima ta dezvelită îmi pun urechea și ascult marea și adulmec marea care curge prin tine și mă îmbrac către noaptea deschisă. Traducere Geo Dumitrescu
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate