poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2018-04-19 | | Înscris în bibliotecă de Maria Elena Chindea Cine ar spune că ești un tâlhar, un bandit, o mână în noapte la un colț de stradă pândind delictul sângelui? Cine ar spune că atâta dispreț, atâta obscură bătălie, atâția ani prea lungi de așteptare, de rugăminți, anticamere de mincinoase promisiuni, coridoare, boxe de acuzați în fața unor inși galbeni de-atâtea întrebări răsucite, aveau să dea veșnic același asalt aceleiași stări de nemișcare ce te chinuie și te sleiește de puteri? Și iată, tu îți vezi de drum mai departe, așa cum fac vitejiile vremii, așa cum tu însuți, smulgându-ți inima din rădăcini, ai plecat, plin de pământ rănit, ai plecat din pământul și marea care te-au legănat, care ți-au hrănit apoi firava și înfrigurata adolescență, lunga ta tinerețe pe care ți-o închipuiai cândva fără sfârșit, urcușul tău spre vârsta matură a omului. Și iată, da, tu aștepți mai departe ca nu știu ce posac, cine știe ce oameni întunecați, fără nume, să-ți dea porunci, să facă ce vor cu viața ta limpede, cu vântul cel liber ce suflă din pieptul tău și dă putere cuvântului ferm al operei tale. Ah, să nu poți deodată să risipești atâta noapte, atâția ani masivi de teroare și, sfărmându-i, să poți prinde, în fine, interzisa lumină care știi că există, și știind că există, de-a dreptul cântând poți să mergi către moarte! Traducere Geo Dumitrescu
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate