poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | ÃŽnscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ Prevăzând apusul
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2018-04-14 | |
Aripi albe, arse-n zborul pe un cer de fum și iască,
beau albastrul stins al mării dintr-un val ce-o să renască o furtună de-nÈ›elesuri pentru minÈ›i răscolitoare; poate chiar de-aceea lumea stă în vieÈ›i întrebătoare. Poate chiar de-aceea zborul nu se-opreÈ™te niciodată: moare-un timp, dar vine altul, iar tăcerea vinovată își găseÈ™te leac în zborul temerar È™i plin de cântec, adormind vinovăția, vindecând-o chiar din pântec. Și de-aceea lumi senine nu se-ascund de ochiul morÈ›ii; ele trec uÈ™or de norii ce încurcă firul sorÈ›ii. (Dar, fii sigur, se descurcă. Pân’ la urmă, încâlcirea face drumul doar mai aspru, ca să-È™i merite sclipirea steaua-aceea ce te poartă către fapte de ispravă: È›ine gându-n ape calme È™i-l fereÈ™te de otravă.) Vis senin, purtat de cântec, semn de alb È™i de iubire, trece, vesel, Albăstruiul, în cel zbor spre mântuire.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate