cireșii rămași zăpezilor
nu-și amintesc gustul fructului
deghizate în iele florile cutreieră
naivitățile pelerinului
constant casă făcându-și
în imaginație

un anotimp desculț acostează
inimile neasiguraților
la radio e vreme bună
în gard stă
înfiptă o pasăre

zilele se fac scânduri
trunchiuri fantomatice de copaci
prelungindu-și în lăuntruri
sentimentul departelui

pe margini timpul se înverzește:
n-am mai trecut de mult pe Acasă
fântâna trebuie să-și fi pecetluit apele

ninge în martie
ninsoare vișinie-deșertică

și asta
nu de la aștri vine
nici de la precipitații

în labirintul aseptic
niște cuvinte
mă acoperă