sub mucegaiul zilei
mi-e străin codul bunelor maniere

zic „bună ziua” și colțurile casei se prăbușesc
infestate de griuri canibale
subversiv sclipirile zilei se mătuiesc

„bună seara” e doar o crispare a nopții
ce nu încape în mine

fără bagaje cuvintele umblă orfane pe culoarele minții
doar uși fără clanțe lucesc sfidător
bula magică dintre sinapse nu rupe și nu sparge
pecețile misterului

zeul se pierde în unde străpuns de săgeata destinului

apele se tulbură și nici un duh nu plutește deasupra
până nu deschid ultima ușă

„bine-ai venit pe la mine” deja ridică bariere insurmontabile
când li se cere să urce în șalupa vorbelor goale
celulele depun cerere de extrădare
sorbite de răul de mare

șlefuiesc fără odihnă strălucirile umbrei

împăturesc grijulie un colț de rai cu tot cu îngeri evident
după ce-am înghesuit câțiva sub unghii
(agenți sub acoperire ai nemuririi)

vremuri în faze terminale închid armuri de metastaze
peste bulimia nopții

cu ochi mâncat de pupilă văd tumorile
cresc în pădurile sângelui
raci mitici
urc de-a lungul gambei până la coapsa frângerii
și-a blestemului

„bună seara” durere
hai să mai luăm o gură de neant
împreună

pot să-ți ofer
doar un pahar cu apă poate și-un zâmbet cianotic
spoială de gazdă cuminte

iertare
știu doar șlefui înălțării
oglinzile

din potirul graalului
sorbiți-mă
până la ultima picătură