Când ne-am întâlnit prima oară,
eram fiecare câte o aripă a aceluiași înger,
închipuit dintr-o voință divină.
Am fost și două note muzicale
cântate de el, eu re și tu mi,
până am coborât aici, aduși de zodii.
Un timp, ne-am dus lipsa,
nu ne găsea întâmplarea
plecată aiurea după iluzii și vise.
Și eram atât de aproape!
Zâmbetul tău m-a recunoscut,
s-a apropiat de sărutul meu,
în acea seară de vară
care ne-a îmbrățișat nebunește
spre bucuria îngerului nostru.
Ne-am destăinuit tăcerea
timpului risipit tentațiilor,
trecutul s-a destrămat lăcrimat
în suspinele uitării
și mi-ai făcut cadou iertarea.
Acum, îngerul credinței ne ocrotește
aripile sufletelor noastre regăsite,
destinate unei alte veșnicii trecătoare,
dar mereu împreună.