Gusta-vom esența cea plină
din viile coapte-ale clipei
și-om arde în zborul aripei
un gând sărutat de lumină.

Ne mângâie vremea dolină
în coapte povești peste file,
prin cer cu văzduh de acvile
gusta-vom esența cea plină.

Purtați prin tunelul ispitei,
în minți rătăcesc viziuni,
cumplit ne mai dor rugăciuni
din viile coapte-ale clipei.

În pori dăm valoare risipei
din dor presărat peste buze,
în suflet sorbim ceai de muze
și ardem în zborul aripei.

Primim dureri fără vină,
fantome în noi palpitând,
noi raze ancorate curând
ne-or da un sărut de lumină.

Clădi-vom din picurii frunții
altare-n făgaș de izbândă,
când viața va fierbe flămândă,
din via cea coaptă-a virtuții,
Gusta-vom esența!