poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2018-03-16 | |
prin downtown îmi încetinesc iar pașii
mereu mirat și zăpăcit ca un turist ce vizitează prima dată chicagoul și nu-i deslușește capătul. zgârie norii din oțel și sticlă îmi obturează tot soarele dorit umbrele lăbărțate și împrăștiate haotic pe trotuare au ceva supraimpresionist în ele... caut cu privirea soarele și simt sulițele razelor lui țâșnind din ziduri și zgâriindu-mi retina un fel de vuiet aud printre clădirile încinse mașinile -parcă până atunci anesteziate - încep să zumzăie, pasarelele să vibreze și trenurile să pufăie gonite care încotro într-un du-te vino brownian oamenii devin cu toții grăbiți și absorbiți de gânduri un fel de furnici speriate ce se împrăștie pe străzile din preajma coloșilor cu zeci de etaje. vuietul crește cu cât mâ îndepărtez de lumină sunt nevoit să caut căldura departe de umbrele amenințătoare care par că vor să te întunece iar apoi să te înghită și ca într-un slow motion, în contrast cu restul lumii, mă îndrept molatic înspre michigan avenue unde soarele mângâie lacul albastru și-i sporește visarea într-o liniște venită de dincolo de ape m-așez pe o bordură și contemplu surâzător liniștea și zarea ca un temerar ce a cucerit universul ”departe de lumea dezlănțuită” și ”mai aproape de cer” într-un happy-end americanizat și foarte romanțat
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate