poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2018-03-02 | |
_ primul meu vis
rând pe rând. ca o proiecție de film animat. drumuri crăpate, clădiri răsturnate, un cal alb cu urechea lipită de gard, când starea vremii devine opacă. opriți numărătoarea la doi vorba cea tristă și.... așa am scris primul poem despre vis. făceam cu schimbul. tu țineai ramurile eu împodobeam merele cu drumul îngust și palmele rotunde. când obosea unul celălalt se îndrăgostea de carnea de măr acoperindu-se cu o rază subțire de lună. mă întreb ce ne ținea. poate numărătoarea până la doi, poate lumina misterioasă a acestui sfârșit de decembrie. _poate mâine o să fiu răpit de extratereștri imagini mute. lumini străvezii... ce frumos. calul alb îți poate schimba complet starea de spirit. poate așa te vei bucura mai mult de viață de anotimpul acesta rezistent la tentații. ah, umbră orbitoare. încercare nereușită de a face o emisiune de divertisment. câteodată sunt. câteodată exist. păstrează tu calul. eu mă las păgubaș. la noapte am întâlnire cu extratereștri. _nici cu altcineva ding, dong... Vladimir se ascunde sub plapumă. ochii lui de felină curioasă se rotesc rapid peste ce a mai rămas din eternitate. poate că nu trebuie să îmi fac probleme. cel care va reconcilia totuși sunt eu. mereu am fost eu. un pește pe dedesubt zburător o ploaie peste nemărginitul din noi aceeași lumină opacă și deasă. _o poveste interesantă despre o clădire bizară luminile orașului, câmpul arabil, corbii de piatră... am încercat întrerupătorul veiozei de câteva ori. Vladimir nu se zărește pe nicăieri. se pare că se plimbă pe stradă. cred că e mult mai bine aici. te-am întrebat dacă te deranjez. ai zâmbit. părul tău era ud. în schimb patul era caraghios de înalt. inima mea... o clădire bizară. _oare când am râs ultima dată? înțelegi? parcă am fi dintr-un desen animat. personaje fără conținut. câteva linii amestecate cu idei și cerneală. te frământă ceva. nu vezi? numărătoarea poate începe cu noi dar, și sfârșitul... ca odinioară.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate