Mi-a rămas veselia semn de carte,
dar nu mai știu ce titlu avea.
Era pe la pagina 70, cu poza unui satir,
din mozaic policrom pompeian,
rămas în casa viciilor antice,
scăpat de beția vulcanului învecinat.
Mai am un semn de carte
în raftul cu poeziile suferite
de câteva secole și o bufniță
cu ochi de perle, în fața lor.
Presată, o frunză roșie de arțar
am pus-o ca semn în catalogul
cu plante pentru morminte
și o reclamă pentru turism individual
semn în jurnalul meu abandonat
în ziua când ne-am cunoscut.
Astea ar fi cam toate semnele mele
pe care le las, dacă cineva
ar vrea să știe că
am fost și eu cândva pe aici.