Băi, față ca de conopidă veche
Ciupit de vremuri și de-o streche
De ce te-arăți în gândul meu
Când mă rugam la Dumnezeu
Să nu îmi ia ce mai iubesc
Și să îmi ierte ce-mi doresc?
Coșmar, stafie, ce-oi fi fost
Mă deranjezi acum că-i post
Și mă feresc să te trimit
În locul din care-ai venit
Cu rânjetul tău decrepit!
Cândva ai fost parte din mine,
Tânăr candriu și ne-aveam bine
Când pescuiam stele din cer
În căutare de mister,
Sau când iubeam împătimiți
De tinerețe răsplătiți.
Acum tu ești timpul trecut
Eu te-am pierdut? Tu m-ai pierdut?
Ți-am fost și sclav, și împărat,
Ne-am mai certat și împăcat,
Rămai bogat cu ce mi-ai luat
Și eu cu ce am mai păstrat!