de la 50 încolo viața e o fosă septică
un film horror/ spune mama
când aștepti zmeura pe tava de aur asemenea unui cal costeliv jăraticul
mă rog să nu iei frigul din grajduri / ar fi ca și cum
ai lua o maladie de pe cearșafurile spitalului județean
funia pentru spânzurat se numește models premium
pentru unele ca noi frigul înseamnă funie- beatificarea iernii
de frig drumul Kareninei a rămas la paragraful dintre șine/ oricâtă zăpadă ar fi căzut
n-ar fi fost de-ajuns ca să-și facă un munte al ei
de pe care să coboare în sanie cu zurgălăi de ceară
sinucigașul își alege forma lui de protest/ ultimul drept cetățenesc
formula chimică a respirației între două erori
când te apropii prea mult de ceva tensiunea iradiază sângele în afară
unele lucruri încep să trăiască ele în locul tău
pământul pe care refuzi să calci emană toxine
bărbatul pe care te încăpățânezi să-l iubești
are șifonierele pline
sertarele/ cămările inimii
el este curatorul acestor expoziții de ființe premergătoare
pentru păsările amorțite pe ultima creangă nu trebuie să-ți jupoi palmele
nici să împrăștii partituri-manifeste
lasă lucrurile așa cum sunt unde sunt
însă urăște-ți timpul cât să poți lupta cu el de la egal la egal
dimineața fă o gargară cu ce-ai visat și scuipă
nu are rost să ieși afară încărcată
naveta asta afară-înăuntru e destul de obositoare
la un moment dat nu o să mai vrei decât înăuntru
unde nu este totdeauna cald și bine
măcar ai voie să inventezi întâmplări
să te probezi în fața oglinzii fără să-ți fie rușine de ce vezi
asta spune mama în timp ce mâinile ei harnice împletesc funii