unde ești tu
cum pielea ta trandafir e
la capătul sufletului meu începe, de fapt, moartea și dulceața
de acolo să înceapă să curgă fântâna de dragoste, de fapt
și tot culeg flori, și tot culeg trandafirii și îi torn în carafă
apa miroase a flori, cu ea talpa să ți-o spăl
pentru tine mi-aș așeza melancolică moartea în spinare
și nașterea o pun să te ude,
până o umpli de trandafiri și parfumuri
se face vale plină de trandafiri, moartea mea;
iar nașterea-mi zace.


în somn, îmi părea că
purtam pe cap trandafiri
undeva, mai departe de noi
începuseră câmpurile să se legene
flori multe
și
roșii
se legănau la mine în piept, te pieptănam ca un tată
și începeai să mă ierți;
crucea de pe frunte,
însemnul din frunte
era
coronița pe care o purtai tu, uneori.