poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2018-02-20 | |
Mi-am pus sandalele roșii și am ieșit prin București
Mărginită de marea de oameni din Piața Romană Trecătorii se loveau de mine ca de un țărm plin de sevă Am mers agale pe lângă boutiquri, vitrine pline de haine Cinematografele erau goale, doar afișele vuiau vise, cascade Orașul era un mamifer brun-roșcat rumegator de oameni Pereții murdari lipiți cu tot felul de reclame peste reclame Once upon a time there was humanity, scria pe una din ele -Stai, stai, cred că te cunosc, spune cineva apropiindu-se Lăsând orașul parcă fără strălucire, paralizat, aproape mort Avea în piept toată suflarea lui, parcă vorba cu mii de voci -Stai, stai, te cunosc! Și m-am întors bucuroasă, mă vedem zburând prin ochii lui De parcă nimeni altcineva nu ar fi existat până la acel strigăt vernal Ieșisem doar la o plimbare prin București, de la Parcul Ioanid La Grădina Icoanei, este acolo un copac care are și acum Inima ta răpusă de săgeata otrăvită pentru animale bolnave Când și când trec să adun frunze de arțar penrtu vaza din bucătărie -Stai, stai, te cunosc, tot încerca străinul să mă scoată din mine Se pusese în fața mea, contra forfotei, a vieții înseși Era curgător, ușor și fluent, îmi intrase prin vene ca un abur De pâine caldă pe care-l simți venind de la etajul 10 Care nu știi unde te duce și de care nici nu știai că îți era așa poftă
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate