unii copii țipă ca din gură de șarpe
doar abia fiind atinși
de-ai crede că rupte le sunt mădularele
oare am fost un ciudat
că la toate palmele vieții
n-am plâns niciodată?

cea mai mare amenințare era:
băi diavole am să te bat până-ai să plângi
eram speriat
de ce oare mă bufnea râsul
când inima mi se zbătea de tot plânsul?

lasă-l zicea mama când s-a născut doar știi că
n-a orăcăit ce-a nechezat ca un mânz

mai râd și acum uneori până la lacrimi
și nimeni nu știe ce duc pe ascuns
mulți zic că viața e un lung șir de dureri
de ce mie mi se năzare că e un mare hohot de râs?