Trosnesc dorințele în grai
Străbat ei stropii universul
Azi nu mai vreau nici să mai stai
Azi a murit pân-ce și versul.
Din amintiri de prin nămeți
Ce ard iluzii la rever
Din colții dragilor mistreți
Am mai salvat încă un “sper”.
Chiar gândul a rămas pe gânduri
Iar visul doarme în deșert
Te regăsesc doar printre rânduri
Adorm și mă trezesc inert.
Ardentul zace în frivol
Cratima e la-nghesuială
Privirea caută în gol
Dorința caută sfială.
Dar din răscrucea încă vie
În cugetul de după lacrimi
Începe iar ca să îmbie
Speranța ce adoarme-n fracuri.