lumina în culori se descompune
ieșind din demiurg urcior cu vise
iar vremea în secundă se ivise
cuțitele grăirii a depune.

au fost prea multe taine-n tine zise
și ai purces în lacrimi a apune
din micul tău neant și hău tu-mi spune
că veacul clipei tale se trezise.

a oboist de foc un lemn în vatră
și-abia de picură din el scântei
pe sub un timp hain ce-n trup mă latră.

dar încă, în tranșeea dragostei
nu-s chipul tău cioplit în dulce piatră
că l-am aflat pe Dumnezeu sub stei.