În minte țin a gândului privire
Sub cognitive alergări spre maluri
Când se opresc cuvintele-n finaluri
Și nemurirea dănțuie-n ivire.

Se sting speranțe, calde idealuri
Și Om nu naște grea împotrivire
Deși sedus de-a visului strivire
E-n ape piatra ce nu face valuri.

ÃŽn creiere-s dureri nelecuite
Că Dumnezeu i-a zis: Ești doară lut!...
... nimicnicii de tine-s locuite...

Și zău că ăsta-i Adevărul, slut
Sub crengi de rațiune,-n zbor suite
Și-i dorul treaz, cu dragoste umplut...