poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2018-01-23 | |
M-așteaptă iarna bătrânilor, scârțâie poarta
la umbra fântânilor, îngheață ochiul de apă al lunilor și pietrele tac, laolaltă cu focul. Când vine marea zăpadă, se-ascunde în mine, se duce și arta de-a spune povești lângă vreascuri, mă leagă de limbă, de capul cu gânduri grămadă, de tocul cântând, de inima iute și bleagă, de jar și răscruce. Uluce se lasă mușcate de putred, pe rând vin câinii cu botul prin gard și mă latră, sunt patruped laolaltă și cred că voi muri încet, până când va rămâne din casa plângând măcar ultima piatră. Pre ultima piatră stau și aștept să m-aștepte oricine e mai împăcat cu pumnalul înfipt între porțile drepte, cu umerii strânși și cu sângele scurs de pe o mie una de trepte, în Graalul vremilor noi de paiață lângă paiață. În piață este târziu iar pescarii își întind gâtul ca știucile la plecarea peștelui mic, taraba e goală și ninge, eu cresc și mă-ntreb pe unde-s ulucile, pe unde-s focurile dinăuntru, ce zic fântânile și luna unde mă-mpinge, dau Esc și mă vând pe nimic o dată cu arta. M-așteaptă iarna bătrânilor, scârțâie poarta.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate