Nu oricui i-e dat
să guste din nectarul unei flori de Lys
așa că atunci când despuiată
mi l-a oferit
l-am lăsat să mă inunde
așa cum peștele caută cu aviditate oxigenul
în balta secată
ultimii stropi
n-am mai avut putere să-i aștept
i-am cules de pe întortocheatele trasee
ce în sclipiri de azur
au săpat urme adânci pe coapsa-i și în cugetu-mi
de atunci cunosc doar liniștea șuvoaielor
brăzdând o coastă stearpă
iar când rigolele vor seca
vor păstra în ele nectarul florii de Lys
ce le-a însuflețit cândva.