poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | ÃŽnscrie-te | ||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
||
![]() |
![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() | |||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
![]() |
|
|||||
![]() |
agonia ![]()
■ Cutia muzicală ![]()
Romanian Spell-Checker ![]() Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2018-01-21 | |
Am lăsat-o împietrită frământând pâinea-n copaie.
Și flămând ca niciodată am plecat de tot de-acasă, Lăsând toată teama noastră, ca icoana în odaie, Să se scurgă pe-a ei frunte și pe locul meu la masă. De-atuncea car în spate Muntele de cocă crudă, Parcă este pâinea mamei în instinctul meu de fiară, Ea mă strigă-n vis pe nume, ca pădurea să n-audă Și să nu mă simtă lupii și să nu mă piardă iară. De-aș topi tot albul lumii pe-o coală de-apă caldă Aș salva atâtea lacrimi scurse pe obraji de mamă Dacă ne-am iubi și-am face doar din ele o poezie, Nu ar mai muri cuvinte și nici stele ce blesteamă. Dar acum înalț ecouri și le-nvăț ce simt când zbor Și dacă-mi greșește unul și-napoi nu se întoarce, Am s-o rog pe mama mea de în poal-am să-i cobor Să mă-nvețe cum se iartă să-i țin muntele în pace.
|
||||||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
|||
![]() | |||||||||
![]() |
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | ![]() | |||||||
![]() |
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate