În incertitudinea plăcerilor și zbucium,
un fruct oprit m-a alungat
plin de sâmburi amărui, parfumați cu iluzii
și tensiuni răscoapte.
Ce sadic a fost așezat în mine,
între ramurile nervilor,
să mă vadă cum îl cerșesc, apoi
cum mușc din mine fericirea,
la umbra tisteții împerecheate.
Risipit printre vise,
rodesc și capriciile adună și m-adună
în coșul vieții, le dau și mă dau pomană
unor suflete flămânde de păcate,
așa cum am fost binecuvântat,
să fiu iubit și bine primit sau pomenit!