poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | ÃŽnscrie-te | ||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
||
![]() |
![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() | |||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
![]() |
|
|||||
![]() |
agonia ![]()
■ Auto-denunÈ› ![]()
Romanian Spell-Checker ![]() Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2018-01-14 | |
Am o tiripleașcă, dar nu-i dau drumul pe stradă.
Câinoasă cum e, dacă, întâmplător, te va găsi, îți va scutura tot praful de pe amintiri. Și ce va rămâne? Și ce-o să rămână după ce tot praful, elevat, va merge spre stele? Nimic nu există neacoperit de iluzii. Pleci cu o barcă spre celălalt mal, dar malul nu mai e nicăieri. Probabil e ascuns de teama tiripleștii, să nu-i tot bată șaua până se face primăvară și înmuguresc rănile pământului. Cine să mai priceapă?! Nici măcar pietrele cu surâs cenușiu. Doar tiripleașca poate știe, când bate covorul cuvintelor, pe o parte, pe alta, iar cuvintele, în loc să fie luminate, strănută de mama focului. Uite, de-aia nu-i dau eu drumul afară! Cine știe?! Câinoasă cum este, va găsi vreun poem întâmplător și-l va scutura de iluzii până nu va rămâne nimic.
|
||||||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
|||
![]() | |||||||||
![]() |
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | ![]() | |||||||
![]() |
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate