poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | ÃŽnscrie-te | ||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
||
![]() |
![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() | |||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
![]() |
|
|||||
![]() |
agonia ![]()
■ Auto-denunÈ› ![]()
Romanian Spell-Checker ![]() Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2018-01-07 | |
Trec clipele tăcute peste marea-nvolburată.
Din adâncuri se nasc monștri ce mă sfâșie mereu. Luminând din zări albastre, pare-un soare sau un zeu, O nălucă sclipitoare peste valuri se arată. E zeița întristării? E un înger? Prometeu? Parcă-ntinde-o mâna albă. Încearcă să mă scoată. Un monstru cu dinți săbii se apropie de-odată Și înfige cu putere colți-i tari in trupul meu. Îmi răpește visul dulce: ochi albaștri - cer senin Mi-l alungă-n lume, in universul nesfârșit. (Stau acum precum un câine și-mi ling sufletul rănit) În tăcere plâng și sufăr, uneori încet suspin. Mare rece, înghețată, fericirea mi-ai răpit. Cât pe lume oi mai duce-o, voi iubi la infinit.
|
||||||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
|||
![]() | |||||||||
![]() |
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | ![]() | |||||||
![]() |
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate