Plouă monoton și n-am ce număra,
mă gâdilă-n urechi picurile căzute din streașină,
sunetul aproape-mi place ca o melodie veche
ambientală, în surdină.

Simt o singurătate cum rupe tăcerea
ca o amintire venită desculță prin apă
într-un susur interminabil.

Seara-mi pare o rezolvare deșteaptă,
o lumină difuză strecurată printre nori
cu o altă așteptare.

Va fi o noapte liniștită
cu distilări de sentimete,
tu n-o să spui nimic împotrivă,
ochii tăi se ridică și coboară mereu,
măsoară dimensiunea unor dorințe de viață
și carnivori se hrănesc cu ele.