paginile unui vis răsfoiam n-aveam
picioare de mers nici aripi de zburat dar aveam
un laringe cu un singur Măr ce-și năpârlea dulceața
în interiorul păcatului

spaimele profesau un diluviu incert
trupul ar fi putut fi o picătură de salivă
născută din dezgustul neantului
dar nu era
rotulele sale prea des zdrobindu-se în împreunarea palmelor,
rana vorbea o limbă uitată

din piele îți creșteau palate de umbră moale
căi lactee îți picurau dintr-o geană
fierbeai până la a te evapora,
mânioasă,
făcând prăjituri din fructe de ger

din tine cade seara
uneori ești în primejdie de poezie
te iubesc pe când nu te iubești