Bolta cerească o privesc cu dor,
Vreau să văd iar inocența,
Îngerii chiar zboară, se naște disidența.
Mult a trecut din clipa de-acum,
Grija de mâine, mânia prinde aripi.

Mi-e frică s-o și spun,
Zilele nu sunt ale noastre,dar totuși,
Monede de hârtie urmărim avizi, ne rezervăm viitorul și trăirea,
Cât de simplu ar fi și sufletul să ți-l vinzi, dorindu-ți mântuirea.
Rezervat ne-ar fi chiar și locul,
Nu stăm la coadă, suntem plini de just,
Îngust fir de apă rătăcește pe un solitar obraz, într-un ceas ascuns.
Anii s-au scurs în tensiune, cerul caută acea privire pioasă,
El nu uită de tine niciodată, niciodată, niciodată.