ÃŽn casa sufletului, demiurge
Tristețea-i hram al clipelor sfioase
Cuțitul de tăceri pătrunde-n oase
Și calea cărnii spre păcate curge.

A umblet de lumină-n geam miroase
Și-o umbră-a nopții pielea ți-o parcurge
Femeie, fapta dragostei ocurge
Mugind în patimi dulci și numeroase.

Iar în odaia duhului amarul
S-a face pustnic, un paiang grozav
În cartea frunzei răsfoind sumarul.

De trupul tău lăuntrul mi-e bolnav
Și maladive stele dau cu zarul
Scriind destine doar așa,-n nărav...