poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ Apoi reîncepe forfota obișnuită
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2017-11-20 | | atât de mare a mai ajuns Omul încât Dumnezeu îi stă în genunchi și i se rogă să-i ierte Fiul sacrificat aparent inutil și să fie acesta ultimul în ritualul sângeros al sacrificiilor umane științific vorbind și elogiind imensul progres tehnologic Omul nici nu mai are nevoie de credințe de asta și intensa convertire la Zeul Ban căruia nu i-a rămas absolut nimeni și nimic neînchinat - ultima frontieră probabil transplantul de suflet Dumnezeu stă în genunchi și se roagă Măriei Sale Omul să-i fie iertată nesăbuința de a-l fi creat atât de bănuitor și de orgolios și c-a uitat să-i deseneze doar un singur organ al recunoștinței și că în sânge i-a dat voie să înmulțească uluitor de mult cea mai teribilă bacterie ipocrizia El, Dumnezeu este singurul care cu toate acestea nu are remușcări, nici infatuare și stă la picioarele Omului dându-i mereu totul - chiar și fără ca acesta să ceară, doar... doar de l-ar imita într-o bună zi așa cum crede omul că-l imită în toate, depășindu-l... și fie științific, arheologic sau altcumva să descopere undeva iertarea adevărata iubire și atunci mai mare de atât nu se poate crește
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate