Diminețile s-au obișnuit fără tine
mult prea ușor
cerșesc în piața de vechituri
oamenii mă privesc indignați
când cade câte un bănuț nici măcar nu mă privesc
de parcă pălăria mea ar fi o ghenă
dar nimic nu contează
atâta vreme cât tu nu ești aici
să-mi ții de cald
frigul îmi strâmbă oasele
câinele de lângă mine a murit noaptea trecută
de ger
sau de plictiseală
nimeni nu știe ce se întâmplă în sufletul unui câine când moare
nici măcar tu.

*

Picioarele pe trotuar se perindă neobosit
lumea-i o ceață
un animal hidos pe a cărui spinare cresc gânduri
semnele unei zile bune s-au dus
atâta timp cât te-am pe tine, nu mai am nevoie de nimic
păsările, cele mici, au înghețat pe sârmă, bucuroase
probabil zăriseră o firimitură în ultima clipă
e bine să mori fericit.

*
Am senzația că plămânii mei sunt reci și nu aerul pe care-l inspir
cunosc o femeie din blocul turn de peste drum
are un cățeluș orb dar ea nu știe, îl mustră neîncetat și el scoate limba
picioarele ei drepte nu bat trotuarul, plutesc, iar când urcă scările
tramvaiul tremură
toți întorc capul descoperit de parcă trece popa
soțiile grase pregătesc cina
și fumul călduț, căminul te păcălesc ușor.

*

Au trecut șaizeci și cinci de ani și nu am murit
nu este ușor
îmi amintesc când eram un puști
nu bănuiam că voi ajunge aici
în piața de vechituri cu mâinile în șosete groase
vis a vis cântă The connels 74, 75
mă gândesc la liceu
unde te-am cunoscut prima oară
te ai lipit cu buzele de mine și nu mai voiai să pleci
a trebuit să-ți promit că merg cu tine
aveai o bibliotecă imensă
în casa ta l-am descoperit pe Pușkin
dezbrăcat în baie, citea și el la rândul său, o carte

*

Uneori obosesc să explic oamenilor să nu moară de frig
Îi văd strangulați de câte un gând ce nu le dă pace
Beți fraților sau măcar fumați
nimeni nu mă ascultă

*

Frumosul tău picior în costum de ski
tot subțire pare
iar mi-ai adus ceai fierbinte și ai pus rom în el
de ce să-ți mulțumesc când pot să te sărut
mă refuzi galant
acum ai crescut nu mai miroși a mâncare și tutun
ești veșnic parfumată
mie nu-mi mai rămâne nimic

*

Trenurile de deasupra mea transferă identitate
mâine pot fi oricine iar tu poți fi a mea
dar nu mai contează
atâta vreme cât vinzi de lângă mine, suflete moarte precum Cicikov

...