și-atunci mi-a șoptit: hei, e timpul să te naști; și m-am născut așa cum și voi ați făcut-o
fără să știu, fără să văd, fără să aud, doar eu și umbrele zilei sau poate că
nu erau umbre. poate că erau doar niște ochi
mai curioși sau mai somnoroși
dar oricum ochi
ce priveau

dincolo de mine sunt eu
mi-am descheiat coșul pieptului și m-am agățat în cuie
am rămas doar o inimă plină de atâta suflet
încât cugetul nu-și mai găsea locul
și i-am zis: potolește-te
iar lumea se aduna
la picioarele mele, numărându-mă
răsuflă. nu mai răsuflă. răsuflă
și cota pariurilor era în creștere

hei, cui mă lași? a șoptit sfios ștergându-mi trupul cu mirt
rămâi cu ei, primește-i și-ajută-i să treacă
tu ești taina, tu ești poarta
și prin tine vor ajunge să mă cunoască