Se măcinau până și
lucruri fără coloană
vertebrală, atât de
departe se ajunsese
cu mecanizarea relațiilor
interumane.

Un rege cu ochii scoși și
părul în stomac ne
contabiliza traseul
metalelor prin corp,
neștiind nici el cum să
interpreteze
flăcările care ieșeau la
iveală cu
prilejul
luptelor dintre
visele frumoase.

Totuși, cineva trebuia
să execute ceea ce
râșnița gândea, dar
erau prea mulți gândaci
pe lumea asta și Pământul
plină de idei, mai
ales de când s-a aflat
că râșnița mergea înainte
și neajutată de nimeni,
că oamenii scriu cărți fără
a se uita în jur,
că Universul nu fusese creat
pentru microbi
ca noi.