Mi-am pus în gratii nepăsarea,
să rămână în mine, în pușcăria mea,
vinovată, pedepsită,
pentru că m-a uitat și nu m-a apărat
când m-au atacat amintirile măsluite
și nici când m-a jefuit noaptea
de visele cu tine.
Stă acolo închisă cu ipohondra fericire
care se agită însetată, flămândă de tine
și răgușită de bocit ancestral.
Le-am pus de pază instinctul
să le mai plimbe prin curtea sufletului meu
și când le vizitezi la vorbitor.
Au făcut recurs în anulare,
dar am probe să stea amărâte
pentru infracțiunea că au complotat
împotriva rațiunii mele.
Ai și tu o parte de vină:
le-ai provocat și ai fugit
cu singurătatea mea.