- De azi și cerul e cu capu-n nori
Și-mi seamănă atât de mult, iubite,
E visător... cu soarele prinsori
Mai face pe secunde poleite

De auriu toamnei ce-a venit,
AÈ™a, deodat’, de parcă-n merii roÈ™ii,
Un cuib, bizar, de vis tăgăduit
A apărut când au cântat cocoșii.

Cad fructe coapte, pline de păcat,
Pe pântecul meu cald și tot mai des
Mă-ntreb cât de departe ești plecat...
Oare-ai s-ajungi, în toamnă, la cules?

- De azi cad frunze galbene pe-alei
Și mai sărută iarba câte-un nor,
Sonetele de toamnă din condei
Plutesc spre burgul plumburiu, ușor,

Pe banca noastră albă, unde ieri,
Mai desenam cu tocul amintiri,
Rămâne nostalgia unei veri
Când ne făceam în doi mărturisiri.

În anotimpul ăsta dau în rod
Speranțe multe, câte un păcat,
Dar visele cu tine le înnod
Sperând că toamna-mi este aliat.

Liliana Trif & Ioan GrigoraÈ™