tremur într-un colț
cu masca trasă adânc pe suflet
curcubeul se ascunde
strivit de strigăte reci
pașii sunt în cadența vântului
în scânteieri de o clipă
chipul uriaș al mulțimii
cântă în nebunia colectivă
imnul salvării voite
sub braț de flori să cadă
prizonier lucirii
și-n deznădejde să-și
fluture aripile asemeni soarelui
ce minte
sub arcada timpurilor noi
din piepturi pavate cu iubire
se desprind glasuri de năluci
cu nările supuse transfuziei
de senin