Răsare-o auroră pe fața ta de zână:
Lumina ei de aur mă-nvăluie-n culori
Ca ploaia de petale peste un câmp cu flori
Și lași parfumul verii prin ramuri să rămână...

De unde-apari tu, înger cu chip ce-mi dă fiori?
Când te ivești, pădurea un murmur lung îngână...
Mereu, când vii, tot codrul te simte ca stăpână,
Iar cerbi și căprioare te-așteaptă-adeseori.

ÃŽmi arde-n piept neantul cu licuri de rubine,
Genune mult visată - și-nfăptuiesc minuni,
Că-ntregul univers îl umplu-acum cu tine,

Teleportându-mi zâna în noi dimensiuni,
Prin cerul plin de lacrimi, alăturea de mine,
Ne strecurăm prin vame - doi fericiți nebuni...

Glen Ellyn, 28 oct. 2017