poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ stejarul
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2017-10-19 | |
ROMÂNIA MARE
(Poem despre Unirea Mare) Voi, frați Români, cu glorii mărețe din trecut, Desfășurați drapelul din Tisa peste Prut, Să vadă Europa și-ntreaga omenire Cum strălucim de-un secol prin falnica Unire ! Se luminează zarea peste Ardeal, Moldova, Peste muntene plaiuri, căci liberă ni-i slova... Carpații, Delta, șesuri și Dunărea cea sacră La chipul României se-nchină Marea Neagră ! N-a fost ușor, Iar Țara prin mari furtuni trecuse, Sub negri nori sau roșii, dar... „fuse și se duse”! Istoria ni-i plină de fapte vii, mărețe, Din care cei de astăzi au multe ca să-nvețe: Mihai Viteazul, Cuza, Alecsandri - sunt nume De zei ai reunirii, dând Țării-un sfânt renume Dublat de primul rege, Carol apărătorul, Sau Ferdinand, alt rege, numit Întregitorul. Dar și Kogălniceanu, prin marea lui iubire, Luptase ca Bălcescu și-a fost vârf de Unire! Astfel trecură anii iar visul lor e-o faptă Care, spre-a fi totală, desăvârșire-așteaptă. Oricât de bun e anul cu sărbători pe listă, Când Basarabia-i lipsă, aniversarea-i tristă! Da-i foarte-aproape clipa când ea, de bună seamă, Va reveni la sânul iubit al Țării Mamă. De-aceea sărbătoarea va fi cu mult mai mare, În ziua când serba-vom pe veci UNIREA MARE !
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate