Nu văd nici o crăpătură în poarta îngustă
Și ninge greu în iadul nihilist
Mă pierd mereu în sumbrul peisaj cubist
Și nici un orologiu ora nu-mi arată.

Doar scribii unui cult demis
Îmi cântă-n noapte balada lor turbată,
Copiii dorm din nou cu ochii triști
Când mesagerii ce au fost trimiși
Se-ntorc și-au mintea degerată.