poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2017-10-12 | |
suntem aici în orașul ca o abație.
orașul este un crater imens în care eu îți spun: dragostea noastră este molozul. plămânii noștri sunt aerul viciat: blocarea respirației în timp ce ne apropiem unul de altul. suntem un preot și o preoteasă cu haine lungi albe, predicând o frumoasă poveste. suntem aici în orașul clonat. dislexici/ amorfi. acum îndrăznesc să îți spun: dezbracă-te. pe sub hainele grele pielea noastră nu va simți frigul și înghețul. va fi liberă. dar orașul ne va ține de cald cu noroaiele lui. în care parte vom pleca, depinde doar de noi. ești bătrănă, lună și noi îți vom mângâia dunele noapte de noapte ca pe cozile împletite ale bunicilor noastre. plămănii noștri se unesc într-un uriaș sac respirator. & eu îți spun: n-o să fim niciodată liberi chiar dacă orașul ne aruncă undeva pe malurile unui ocean, cu valurile lui înspumate spălându-ne trupurile. numai noi putem ști de ce tresărim noaptea în somn / când ne atingem mâinile. de ce sufletele noastre ne bântuie. suntem arborii de ulei care își picură mirul peste acest oraș bătrân un artefact în care ne zbatem zi de zi. și eu îți spun: dragostea noastră este noroiul care ne ține în viață & respiratia noastră atât de aproape de cer.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate