într-o toamnă fără noi
cu scrisori pe sub papuci
traduse-n argoul brumei
așteptasem cheia cramei
verdea coajă de pe nuci
să-mi pictezi palmele moi
iar din pălăria zilei
scuturată-n si bemol
norii prefăcuți în iepuri
să-mi așezi pe sânul gol
s-a-ntâmplat că-n orologii
cucul și-a făcut sepukku
ascult trupul cum destupă
râuri tulburi strânse-n cepuri
albul literelor surpă
crima dinlăuntrul fașei
sufletul rămas în griul
iernilor din păpădii
îl desfac fâșii fâșii
crapă orele sub streșini
se preschimbă în nervuri
cruci în sânge game mute
pigmentând false armuri
mi-a trecut de creștet apa
singură tăcerea unge
spaimele din mâna dreaptă
iar pe stânga somnul pune
o cătușă-ntunecată
mângâie mortul pe ceafă
toamna asta cam ploioasă
îi dă pânza la o parte
îl tot pupă îi apasă
inima din piept să-nvie
iar ea crede că se joacă
toamna asta cam nurlie