Ciudată clepsidră

Frămânți cuvintele
dospite-n arderea inimii,
lacrimi se preling prin cioburi,
raze de lumină
reflectă scântei deformate
de tăișul sticlei,
cercuri noi se deschid.

Ciudată clepsidră!
Incertitudinea ta, un bulgăre
ce zace-n stare latentă,
la o ușoară adiere,
privire sau șoaptă a minții
se va rostogoli
în abisul mlaștinilor
din meadrele Styxului,
un tăvălug ce va târî
prin focul patimii,
în ceață și umbre,
amintiri calde,
lumină și zâmbet,
spre a uitării lui Lethe...

Suntem călători
pe cele cinci râuri
spre Lumea de Dincolo.


23 iunie 2010