(m-am trezit cu aceste semne lângă pernă
le-a pierdut careva, poate că tu...)

imaginează-ți aceste litere
(care pot fi aranjate altfel oricând)
scrise pe un perete de scara blocului
pe ușa unui garaj sau pe asfalt
(da, imaginează-ți aceste litere contururi pe asfalt)
și nicidecum scrise aici pe Facebook

imaginează o zi
când nu mai există Facebook
nici internet, ca și cum
nu ar fi fost niciodată
(și poate chiar că ne-am iluzionat că ar fi) iar tu
deodată
te trezești cu urletul tău de ajutor
care nu are voce și nici ureche mai ales
unde să-și aștearnă istovul
urletul tău de ajutor că vrei să ajuți pe cineva
fiindcă dintr-odată ai înțeles că
tot ceea ce s-a întâmplat ieri, astăzi (mâine), oriunde în lume
ție ți s-a întâmplat de fapt

imaginează o zi cum ar fi
ziua fără mâine
și tot ceea ce ai făcut sau ai crezut
ar fi putut avea o altă relevanță
să fi plonjat într-o literă sau un cuvânt (poate chiar
unul dintre acestea) și
acolo în adâncurile lui să fi înotat
spre cer
suind de mână cu trupul tău pierdut
în oglinzile greșite
ținute de zei confecționați, zei de secănhend -
și cât de mult a mai fost neauzit
urletul tău de ajutor să ajuți viața
să nu ocolească ziua și nici să n-o umple până la refuz
dând pe de lături ca laptele căii lactee
în ochii cui a avut nevoie imperioasă de ajutor

imaginează această zi
astăzi