poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | ÃŽnscrie-te | ||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
||
![]() |
![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() | |||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
![]() |
|
|||||
![]() |
agonia ![]()
■ Cutia muzicală ![]()
Romanian Spell-Checker ![]() Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2017-10-01 | |
Într-o casă de nebuni s-a trezit din somn un tip,
Auzea în jurul lui, plânși de soartă, numai genii, Ce-nălțau pe dușumele vechi castele de nisip Și de-aici chemau de zor visele la strâns cocenii. Câte-o-nnobilată doamnă, după-o baie de pastile, Se-mbrăca în principesă luând halatul alb pe ea, Își zdrobea o mână dreaptă-n colțul anilor de zile Să-și ajute așteptarea să-i deschidă poarta grea. Tipu-ncepe să recite, palma-i sprijină-un perciun, Curg cuvintele nescrise peste mintea lor nătângă, Sunt uimiți, deja văd oaza desenată de-un nebun Și-mpreuna-și amintesc cât de bine e să plângă . Am rămas și eu cu ei să-mi iubesc sfârșitul zilei Și să-mi sfătuiască frica mintea lor de înțelepți, Seara mă mai strigă-odată din odăile pendulei Și las lumea nebuniei să mă-nalț unde m-aștepți.
|
||||||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
|||
![]() | |||||||||
![]() |
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | ![]() | |||||||
![]() |
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate